Du-te la...
Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

24 februarie 2019

VICTORIA FONARI – Ecoul tăcerii


Plânge soarele

Tace izvorul

Încremeneşte ploaia

Plină de culori

A murit… sau trăieşte?

Maşina încă duce poetul la cititori…

Atât timp cât versurile sunt şoptite, strigate, pălmuite,

Cât în melodie se aud bătăile inimii

Grigore Vieru trăieşte:

Răsare în soare

Căci el ni l-a oferit cu Albinuţa

Iubeşte în dor

Admirând Cât de frumoasă eşti,

Zâmbeşte în copilul

Ce se joacă prin iarbă, flori, stea.

Iar acum în parabola existenţei

Se uită la noi

De pe aceleaşi „seminţe ce zboară

Între cer şi pământ”

Tăcere. Ecou de tăcere.

Lumânările din Calea Lactee

Scriu arzând litere din poezia lui Grigore Vieru.

 

VICTORIA FONARI, poetă, critic literar din Basarabia.  S-a născut în Chişinău. Este conferenţiar universitar doctor în filologie la Universitatea de Stat din Moldova. Activează  în cadrul catedrei  de filologie a  Facultății  de Limbi și Literaturi Străine. Membru al Uniunii Scriitorilor din Basarabia, al Asociaţiei Române de Studii Semiotice, al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Basarabia. Este  laureată a premiilor săptămânalului „Literatura şi Arta” din anii 2008, 2009, 2010, pentru critică. A obţinut  locul II la Concursul de Poezie din a. 2004 (în limba italiană), ediţia a IV-a, desfăşurat în oraşul Galatone, Italia. În  2012 – locul I pentru cea mai frumoasă poezie de dragoste la un concurs organizat de Uniunea Scriitorilor din Moldova.

Victoria Fonari conduce  cenaclului Magia cuvântului  la Biblioteca Municipală „Maramureş”, transferat la Biblioteca Centrală Municipală  „B.P.Hasdeu” din Chişinău.

Autoare a volumelor de versuri: Umbra Fulgului / Colecţia ArtESENŢE (Galaţi: Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos, 2013, 64 p.), Aleile de corali / prefață de Terezia Filip (2012, Alba Iulia: Gens Latina, 135 p.), Sarea pasiunii / prefață de acad. Mihai Cimpoi (2005, Chişinău: Pontos, 94 p.), Zbor în antiteză / prefaţă de Arcadie Suceveanu (2000, Chişinău: Muzeum, 78 p.). În 2004 ocupă are publicaţii în cărţile colective: Moment poetic (2007, nr.53, Chişinău: Cartier, p.8-9), Tentaţia metaforei (2006, Chişinău: Pontos, p. 10-11), Raccolte delle poesie prezentate nella 4ˆEdiz. del Concorso di Poezia (2004, Galatone, p. 20), Nu e om să nu fi scris o poezie (2003, vol. IV, Chişinău: CE USM, p. 122-125), Iubire de metaforă (2001, vol. II, Chişinău: CE USM, p. 191-193), Nu e om să nu fi scris o poezie (2000, vol. I, Chişinău: CE USM, p. 64-71). Scrie cărţi artistice pentru copii: Şcoala steluţelor (2009, Chişinău: Grafema Libris, 32 p.),  Abecică (2005, Chişinău: Firma editorial-poligrafică „Elena-VI”, 28 p.). Investigaţiile teoretice sunt prezente în cartea Hermeneutica literară (2007, Chişinău: CEP USM, 114 p.) Critica literară este înserată în monografia Factorii intelectual şi sentimental în opera lui Aureliu Busuioc / prefaţă de acad. M. Dolgan, postfaţă de criticul literar Andrei Ţurcanu, dr. hab. (2003, Chişinău: CE USM, 216 p.). Are peste 65 de articole apărute în reviste din  Italia, Polonia, Republica Moldova, România, Rusia, Slovacia, Ucraina. Colaborează cu diverse ziare şi reviste, între care:  Amnesia Vivace (Roma), Analele Universităţii de Stat din Moldova (în prezent: Studia Universitatis – Chişinău), Argeş (Piteşti), Biblio Polis (Chişinău), Capitala (Chişinău), Contrafort (Chişinău), Dacia literară (Iaşi), Dunărea de jos (Galaţi), Făclia (Chişinău), Jurnal (Chişinău), Gând românesc (Alba Iulia), Ginta latină (Alba Iulia) Limba română (Chişinău), Literatura şi Arta (Chişinău), Litere (Târgovişte), Metaliteratură (Chişinău), Nomen Artis (Bucureşti), Poesis (Satu Mare), Revistă de Lingvistică şi Ştiinţă Literară (Chişinău).

Activitatea poetică şi în domeniul criticii literare a Victoriei Fonari a fost apreciată de  acad. Mihail Dolgan, acad. Mihai Cimpoi, de scriitorii Andrei Ţurcanu, Terezia Filip, Victor Adam, Vlad Chiriac, Arcadie Suceveanu, Ana Ghilaş, Lidia Grosu, Adi George Secară, Dumitru Pasat, Nicolae Roibu, Valerio Cruciani, Dragoş Vicol, Olga Afanas, Nelly Sambriş, Nelly Iurii, Diana Ungureanu, Cristina Consniceanu.

Într-o scrisoare trimisă revistei lunare de cultură ]Gând Românesc[ şi Editurii Gens Latina din Alba Iulia, Victoria Fonari se confesează: ,,Probabil biografia mea începe odată cu dorinţa părinţilor de-a avea o fetiţă. Gândul acesta, asemenea miturilor indiene, a atras numele Victoria. Aceste idei  m-au extras din  lumea cifrelor într-o zi a infinitului dintr-o lună care anunţă renaşterea – Mărțișor. Frumoasa mea copilărie cu fundiţe, îngheţată, lecturi pe prispa bunicei, cu cercuri de dansuri, atelier de pictură, cercuri foto îmi stăruie în amintiri… Câtă ştrengărie! Dar şi necaz… Orice vârstă, probabil, pare uşoară de la o distanţă anume, dar fiecare constituie şi probleme. Totuşi, cea mai liberă perioadă nu a fost cea a studenției la Facultatea de Litere. Secţia pe care am urmat-o, de  limbă şi literatură română şi limbă latină sună frumos, asemenea coloanelor din Forumul Roman! Dar câte tipuri de coloane din epoca antică pot fi găsite în subsolul bisericilor catolice, tot atâtea impedimente în traduceri, dezbateri în polisemia cuvintelor latine. După cum spuneam, perioada de studenţie a fost una de frământare, asemenea anilor 1991-1996.

Etapa în care m-am simţit liberă cu adevărat a fost cea de doctorat! Alegerea temei de cercetare mi-a aparținut, nu mi-a fost impusă:  «Intelectual şi sentimental în opera lui Aureliu Busuioc.» Anume de aici începe pasiunea pentru conferinţe, care mi-a permis să cunosc multă lume din cele mai variate domenii. Pe această undă am cunoscut România, competențele savanţilor, discuţiile pline de savoare, unde creativitatea se îmbină abil cu argumentele ştiinţifice.

Până a susţine teza de doctor mi-am adunat poeziile într-un volum «Zbor în antiteză», dl Arcadie Suceveanu menţionând la lansarea cărţii că este posibil zborul meu în opoziţie cu studiul ştiinţific. Într-adevăr, poezia este libertatea fără convenţie în care pot îmbina ce simt cu ce ştiu,  ce văd cu ce îmi imaginez, ce intuiesc cu ce cunosc. Poezia îmi permite să fiu categorică într-o lume a ipotezelor, îmi oferă posibilitatea să mă descopăr. Poezia este o fotografie a emoţiei, este un adevăr  pe care, dacă nu l-aş scrie, s-ar supăra şi ar zbura înapoi în lumea ideilor.

E curios, dar versurile au fost de fiecare dată într-o oglindă consecutivă cu textele mele de critică literară:”

În prefaţa la volumul de versuri Aleile de corali, Terezia Filip, profesor asociat la Universitatea din Baia Mare, scrie, între altele: ,,Victoria Fonari intră tranşant şi perturbator în orizontul liric, dând piept cu absolutul şi supărând-l ori perturbând-l. Spre a-şi croi propria cale şi a se instala în lumea sa eminamente poetică, autoarea procedează precum înotătorul ce tulbură liniştea apelor în care se-aruncă învingându-le inerţia şi tăind unde noi. ”Poezia Victoriei Fonari este o expresie a unei voci surprinzător de nouă în lirica basarabeană, influenţată probabil de lirica contemporană italiană, redescoperind însă şi instanţa rimbauldiană a vizionarismului şi, concomitent, a unei mari capacităţi inventive care poate să se substituie oricărei necesităţi de reflectare. În acest fel, poezia sa iese din sfera ocazionalului şi al vicisitudinilor de tot felul. Este calea aleasă de poetă pentru a revalorifica componente poetice romantice şi anume cea a repropunerii eului liric drept centru al poeziei. Senzaţia este aceea care primează şi dă glas unei aspiraţii profunde, de mare prospeţime, pentru o anume puritate a trăirii. 

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

mesaj(e)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe articole de la Uncategorized

%d blogeri au apreciat: