Go to ...

ANGAJĂM!

Încărcător-descărcător pe platforma chimică.

Salariu de până la 2300 lei net

Telefon 0756120383

filme porno
filme online
xnxx
xxnx
xxnxx
xxnxnxx

Curierul de Vâlcea on YouTubeRSS Feed

25 septembrie 2018

„Dinastia Brătianu”


BRATIANUÎn ediţia de miercuri, 23 noiembrie a.c., a ziarului Jurnalul naţional s-a publicat o întreagă pagină, pagina 4, dedi­cată fostului deputat Ion I. Bră­tia­nu. Alături de acest interviu s-a înse­rat şi o notă, nesemnată, intitulată “O familie ilustră”, în care se oferă informaţii legate de diverşi oameni po­li­tici de seamă din “dinastia Brătia­nu” şi perioadele când aceştia au deţinut funcţia de prim ministru al României. Parcurgând cu atenţie această notă, am constatat, însă, că s-au strecurat câteva regretabile erori. Pentru că subiectul mi se pare important, redau mai jos perioadele exacte când membri ai familiei Brătianu s-au aflat în fruntea unor guverne ale României:

Astfel, I. C. Brătianu este prim mi­nis­tru în perioada 24 iulie 1876 – 9 aprilie 1881. Îi urmează un guvern efe­mer, condus, ca prim ministru, de Du­mitru Brătianu, în perioada 10 aprilie – 8 iunie 1881. Tot lui i-a fost încre­din­ţată, de regele Carol I, şi formarea nou­lui guvern, care a rămas la condu­cerea României între 9 iunie 1881-20 martie 1888.

Brătienii au fost lipsiţi vreme de 20 de ani de funcţiile de prim ministru, fiind preferaţi politicieni conservatori de către regele Carol I. Abia la 27 de­cem­brie 1908, Ion I. C. Brătianu for­mea­­ză un nou guvern, care se men­ţine la putere până în 4 martie 1909. Următorul guvern prezidat de acelaşi om politic va rezista doar o perioadă scurtă, respectiv între 4 martie 1909- 28 decembrie 1910. Ion I. C. Brătianu revine în fruntea guvernului la 4 ianua­rie 1914 şi-şi păstrează mandatul de prim ministru până la 10 decembrie 1916. Ca urmare a evenimentelor tra­gice prin care trecea ţara, tot el for­mea­ză un nou guvern, la 11 decem­brie 1916, şi rămâne în funcţie până în 28 ianuarie 1919. Apoi la 28 noiembrie 1918, regele Ferdinand I îl însăr­ci­nea­ză din nou să formeze guvernul, care va rezista doar până în 12 septembrie 1919.

După căderea, în iunie 1927, a gu­v­er­nului condus de mareşalul Alexan­dru Averescu şi după efemerul guvern prezidat de prinţul Barbu Ştirbei, funcţia de prim ministru i se încre­din­ţea­ză lui Vintilă I.C. Brătianu al cărui guvern va funcţiona  între 24 noiem­brie 1927 – 9 noembrie 1928.

Ion I. C. Brătianu revine ca prim mi­nistru abia în 1928, fiind ultimul re­pre­zentant al Brătienilor care prezi­dea­ză guvernul României.

Ca urmare a decesului, în anul 1927, a regelui Ferdinand I şi a situa­ţiei tulburi create în ţară datorită po­zi­ţiei iresponsabile adoptată de prinţul moş­tenitor Carol, are de suferit şi di­nastia Brătienilor. Pe perioada re­gen­ţei minorului Mihai de Hohenzollern nici un membru al Brătienilor nu va mai accede la funcţia de premier. Tot la fel, după restaurarea lui Carol al II-lea şi proclamarea sa, cu concursul ţărăniş­tilor, ca rege, în iunie 1930, nici un alt reprezentant al acestei familii nu va mai deţine funcţia de prim ministru al României.

Datorită jocurilor mârşave ale “re­gelui jucător”, Carol al II-lea, membrii familiei Brătianu se vor confrunta cu situaţii grele în chiar propriul partid, unii dintre ei fiind împinşi să-şi creeze pro­pria formaţiune politică, ca o dizi­denţă a P.N.L. Dar nici în noua situaţiei ei nu vor reuşi să determine pe monarhul cu apetit dictatorial să le încredinţeze formarea vreuni guvern.

Putem, aşadar, spune că, deşi şi-au adus o contribuţie incontestabilă la făurirea României Mari, reprezentanţii familiei Brătienilor, consideraţi, în timp, rivali ai familiei regale de Hohenzollern şi egali ai acesteia, au fost eliminaţi din viaţa politică a ţării la mai puţin de un deceniu de la realizarea statului naţio­nal întregit.

Din păcate, urmaşul lor Ion I. Brătianu, ale cărui pregătiri sau merite intelectuale nu le pun sub semnul îndoielii, nu s-a dovedit demn de iluştrii lui înaintaşi. Prestaţia lui politică a atras atenţia opiniei publice nu prin consistenţa programelor propuse, cât printr-o serie de giumbuşlucuri ieftine. Cu toată experienţa sa occidentală şi pregătirea profesională, asemenea multor altor politicieni postdecembrişti reîntorşi în ţară, nici el nu a fost capabil să recomande şi să asigure ţării, în noul context, un pacurs ferit de dezastrele cu care ne-am confruntat sau care să grăbească intrarea noastră în clubul select al ţărilor democratice. Mai mult chiar, dezavuat de electorat, el a dat destul de rapid bir cu fugiţi. De altfel, el s-a retras rapid din viaţa politică pentru care, se pare, nu a fost deloc pregătit şi ale cărei exigenţe nu le-a înţeles câuşi de puţin. De aceea el rămâne în memoria generaţiilor de azi şi de mâine cel mult ca o figură comică şi tristă a sfârşitului de veac XX.

Corespondență din Cluj-Napoca de la prof. dr. Dan BRUDAŞCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

mesaj(e)