Go to ...

ANGAJĂM!

Încărcător-descărcător pe platforma chimică.

Salariu de până la 2300 lei net

Telefon 0756120383

filme porno
filme online
xnxx
xxnx
xxnxx
xxnxnxx

Curierul de Vâlcea on YouTubeRSS Feed

23 septembrie 2018

Agricultura, încotro?


Conducerea Direcþiei Agricole Vâlcea ne-a pus la dispoziþie un material deosebit de interesant şi amplu privitor la modul cum va fi direcþionatã industria de resort în urmãtorii ani: „Comisia Europeanã, Consiliul European și Parlamentul European au ajuns pe 26 iunie la un acord politic privind reforma Politicii Agricole Comune. Pe baza propunerilor Comisiei formulate în octombrie 2011, acordul este cu patru reglementãri fundamentale aprobate de Parlamentul European și Consiliul Europei, cu privire la Plãțile Directe, Organizarea pieței comune, dezvoltare ruralã și reglementarea pe orizontalã a aspectelor financiare, de management și monitorizare cu privire la PAC. Un numãr de aspecte vor fi tratate separat, în cadrul negocierilor cadrului multianual financiar, pentru 2012 – 2020, în special în ceea ce privește transferul de fonduri aferente Plãților Directe (pilonul I) spre Dezvoltare Ruralã (pilonul II), alocarea tranșelor naționale pentru plãți directe și dezvoltare ruralã, precum și ratele de cofinanțare, limitarea subvențiilor și scãderea treptatã a acestora.

I. Plăți Directe

Pentru a face progrese pe linia unei distribuții mai echitabile a sprijinului, sistemul de plăți directe prevăzut de PAC se va îndepărta de prevederile care acordul statelor membre și fermierilor subvenții pe baza referințelor istorice. Acest lucru va însemna o convergență a sub­vențiilor nu numai între statele mem­bre, dar și în cadrul aceluiași stat. În plus, introducerea „subvențiilor verzi” con­­form cărora 30% din tranșele națio­nale vor fi în legătură directă cu obliga­ti­vi­tatea implementării practicilor suste­na­bile în agricultură. Asta înseamnă că o par­te semnificativă din subvenții vor fi le­gate în viitor de recompensarea fer­mie­ri­lor care furnizează servicii publice prin pro­tejarea mediului. Toate plățile vor fi acor­date în funcție de respectarea anu­mi­tor cerințe de mediu.

Schemă simplă de plăți

Statele membre vor dedica 70% din alocările naționale ale plăților directe sche­mei simple de plăți, cu excepția fon­durilor distribuite către tinerii fermieri și alte opțiuni, cum ar fi subvențiile pentru zonele defavorizate și pentru fermele mici, plățile redistribuite, cum ar fi sub­ven­­țiile cumulate. Pentru EU -12, terme­nul limită pentru intrarea în vigoare a sistemului simplu, într-o singură tranșă a plăților pentru suprafață va fi extins până în 2020.

Convergența internă

Acele state membre care în prezent mențin alocarea subvențiilor pe baza referințelor istorice trebuie să avanseze spre niveluri similare de plată pe hectar. Aceste state pot alege dintre următoa­rele opțiuni: să adopte o abordare națională sau regională (bazată pe criterii agronomice sau administrative); să ajungă la o plată națională/regională până în 2019 sau să se asigură că acei fermieri care primesc mai puțin de 90% din plata medie acordată la nivel națio­nal/regional vor beneficia de creșteri gra­duale, cu garanția suplimentară că până în 2019 fiecare fermier va beneficia de minim 60% din subvenția acordată la nivel național/regional. Fondurile pe care le primesc fermierii care beneficiază de subvenții peste media națională/regio­nală vor fi ajustate proporțional.

Fiecare stat membru va avea opțiunea de a limita “pierderile” suferite de fermieri la 30%.

Statele membre au de asemenea dreptul de a utiliza sistemul redistribuirii plăților pentru primele hectare, caz în care pot folosi până la 30% din alocările naționale pentru a-i redistribui fermierilor pentru primele 30 de hectare (sau până la suprafața medie a fermelor, dacă de­pă­șește 30 de hectare). Acesta va avea un efect semnificativ în privința redistri­buirii fondurilor. O altă opþiune este aceea de a se acorda subvenția maximă pe hectar.

Tinerii fermieri

Pentru a încuraja reînnoirea gene­rațiilor (care se ocupă de agricultură), sis­te­mul plăților simple prevede acorda­rea tinerilor fermieri (care au sub 40 de ani) o creștere de 25% a subvențiilor în pri­mii cinci ani de la instalare. Aceste subvenții vor fi finanțate până la 2% din alocările naționale și vor fi obligatorii pen­­tru toate statele membre. Această pre­ve­dere se adaugă celorlalte măsuri dis­ponibile pentru tinerii fermieri, în ca­drul programelor pentru Dezvoltare Ru­rală.

Subvențiile pentru fermele mici

Opțional, statele membre pot decile dacă fiecare fermier care solicită ajutor poate participa la sistemul de plăți pen­tru ferme mici și în consecință poate primi sprijinul financiar decis de statul res­pectiv, în cuantum de 500 – 1250 de euro, indiferent de dimensiunea fermei. Statele membre pot opta dintre mai mul­te metode de calcul a subvenției anuale, inclusiv opțiunea ca fermierii să pri­meas­că subvenția care s-ar acorda în mod normal. Aceasta va reprezenta o simpli­fi­care enormă, atât pentru fermierii impli­cați cât și pentru autoritățile adminis­tra­tive.

Costul total al sistemului de plată pentru fermele mici nu poate depăși 10% din alocarea națională, cu excepția situație în care un stat membru decide să se asigure că fermierii mici primesc un sprijin care li s-ar datora în absența acestui sistem. De asemenea, vor fi dis­ponibile fonduri pentru consilierea fer­mie­rilor mici în legătură cu dezvoltarea economică și restructurarea granturilor pentru regiunile în care sunt stabiliți. Aceste fonduri vor fi acordate în cadrul programelor pentru Dezvoltarea Rurală.

Opțiunea cuplării plăților

Pentru a rezolva potențialele efecte adverse ale convergenței interne pentru anumite sectoare din anumite regiuni și pentru a ține cont de condițiile aflate în prezent în vigoare, statele au opțiunea de a furniza subvenții cumulate, într-o sumă limitată. De exemplu, subvenții acor­­date pentru un anumit produs. Aces­tea vor fi limitate la 8% din alocarea na­țio­­nală, dacă statul membru oferă în pre­zent plăți cumulare, sau până la 13%, dacă nivelul plăților cumulate este mai mare de 5%. Comisia Europeană are fle­xi­bilitatea de a aproba procente mai mari, atunci când se justifică. În plus, exis­tă posibilitatea acordării subvenții cu­mulate de 2% pentru culturile de proteină.

Zonele supuse constrângerilor naturale/zone defavorizate

Statele sau regiunile ar putea acorda subvenții suplimentare pentru zone supuse constrângerilor naturale (definite astfel conform reglementărilor privind dezvoltarea rurală) în valoare totală de până la 5% din alocarea na­țională. Această decizie este opțională și nu afectează opțiunile privind aceste zone, prevăzute deja în programele de Dezvoltare Rurală.

„Înverzirea” PAC

Pe lângă SAPS, fiecare fermă va primi o anumită subvenție pe hectar pentru respectarea anumitor practici benefice pentru climat și mediu. Statele membre vor folosi 30% din alocarea na­țio­nală pentru plățile acordate sub aceas­tă prevedere. Această măsură este obligatorie iar nerespectarea cerin­țele referitoare la înverzirea agriculturii vor atrage penalități care depășesc ni­velul sumelor acordate ca subvenții pen­tru înverzire. De exemplu, după o peri­oa­dă de tranziție, cei care au încălcat aceste cerințe pot plăti penalități în cuantum de 125% din subvențiile pentru “înverzirea” agriculturii.

Cele trei cerințe de bază sunt: men­ținerea pajiștilor permanente; diver­sifi­ca­rea culturilor (un fermieri trebuie să cul­tive cel puțin două culturi atunci când te­re­nul său arabil depășeșete 10 hectare, trei culturi, atunci când depășește 30 de hectare. Cultura principală trebuie să acopere maxim 75% din terenul arabil, sau cele două culturi principale pot aco­peri maxim 95% din suprafața arabilă); menținerea zonelor de interes ecologic pe cel puțin 5% din suprafața fermei, dacă aceasta are mai mult de 15% (cu excepția pajiștilor permanente), de exem­plu marginea câmpurilor, liziere, teren viran, elemente particulare ale pei­sa­jului, zone de biotop, zone tampon, zone despădurite. Acest procent va crește la 7%, după un raport al Comisiei prezentat în 2017 și formularea unei propuneri legislative în această privință.

Echivalența înverzirii

Pentru a evita penalizarea acelor fermieri care au deja în vedere rezol­varea problemelor de mediu și aspectele sustenabilității agriculturii, acordul pre­vede sistemul echivalenței înverzirii, prin care respectarea practicilor benefice pentru mediu care au fost desfășurate deja se consideră că pot înlocui cerințele de bază. Noul regulament convine o listă de asemenea măsuri echivalente. Pen­tru a se evita dubla finanțare pentru ase­me­nea măsuri plățile prin programele de dez­voltare rurală trebui să ia în consi­de­rare cerințele pentru agricultura verde.

Disciplina financiară

S-a decis că orice reducere a plă­ților directe anuale ca urmare a disci­pli­nei financiare (adică atunci când plățile estimate sunt mai mari decât bugetul disponibil pentru primul pilon) ar trebui să aplice un prag de 2.000 de euro. Cu alte cuvinte, reducerea NU se va aplica primilor 2.000 de euro pe care îi pri­meș­te un fermier în cadrul plăților directe. Această prevedere va servi de ase­me­nea pentru alimentarea rezervelor pen­tru criza pieței, atunci când este necesar.

Fermierii activi

Statele membre vor avea obligația de a elimina o serie de portițe care per­mit unui număr de companii să solicite plăți directe, chiar dacă principalul do­me­niu de activitate este unul non-agricol (aeroporturi, companii de transport fero­viar, stații hidrologice, companii din do­meniul imobiliar, baze sportive și de agre­ment). Excepție fac cazurile în care companiile vizate fac dovada faptului că desfășoară activitate agricolă. Statele au libertatea de a extinde lista activităților care vor fi excluse de la acordarea plă­ților directe.

Hectare eligibile

Regulile au în vedere stabilirea anului 2014 ca an de referință pentru su­prafața agricolă, dar va exista o perioadă de tranziție pentru beneficiarii plăților directe din 2013, pentru a se evita speculațiile. Țările care înregistrează mari creșteri în declararea suprafețelor eligibile au dreptul de a solicita limitarea dreptului la subvenție care vor fi alocate în 2015, la 135% sau 145% din numărul de hectare declarate în 2009.

II. Mecanisme de management al pieței europene

După ce cotele de lapte vor expira în 2015, reforma PAC mai prevede și înche­ierea regimului cotelor de zahăr pe 30 septembrie 2017. Va fi asigurată o com­petitivitate sporită a producătorilor din UE atât pe piața internă cât și pe cea externă, în condițiile în care exporturile UE sunt limitate de reglementările Orga­nizației Mondiale ale Comerțului. De ase­menea, este oferită o perspectivă pentru dezvoltarea pe termen lung a aces­tui sector. Rezervele ample exis­tente pe piețele interne ale UE, dis­po­nibile la prețuri rezonabile, vor veni în sprijinul consumatorilor finali și interme­diari. Pentru a furniza siguranță supli­men­tară acestui sector, vor fi menținute prevederile referitoare la acordurile exis­tente între fabricile de zahăr și culti­vatori.

Pentru perioada ulterioară abolirii cotelor, zahărul alb va rămâne eligibil pentru sprijin financiar în vederea asigurării depozitării în regim privat.  Cele mai multe țări în curs de dezvoltare vor continua să beneficieze de acces nelimitat fără taxe la piața UE.

În privința producției viticole, acordul respectă deciziile reformei vinului din 2006 și prevede încetarea sistemului drepturilor de plantare la sfârșitul lui 2015. După acest termen va fi introdus sistemul autorizării pentru noile plantații create din 2016, la recomandarea formulată în decembrie 2012 de Grupul de înalt Nivel al Vinului, cu creșteri limitate la 1% pe an.

Alte amendamente ale reglemen­tărilor Organizării Pieței Unice Comune au ca scop îmbunătățirea performanței pieței agricole a UE, în contextul crește­rii competiției pe plan mondial, și furni­zării în același timp a unei plase de pro­tecție pentru fermieri, în condițiile incer­ti­tudinilor externe (împreună cu sistemul plăților directe și opțiunile de manage­ment al riscului din cadrul programelor pen­tru dezvoltarea rurală). Sistemele ac­tuale de intervenție a statului și spriji­nul pentru depozitarea în regim privat sunt revizuite pentru a fi mai bine adap­tate și mai eficiente. Exemple în acest sens sunt ajustările tehnice pentru sec­to­rul cărnii de vită și al produselor lactate.

În sectorul lactate aceste schimbări se adaugă așa numitului “Pachet al laptelui” care este încorporat în regula­ment și întărește puterea de negociere a fermierilor.

În plus, în fiecare sector au fost introduse clauze de salvgardare astfel încât Comisia să aibă posibilitatea de intervenție în caz de urgență, pentru a răspunde perturbărilor generale apărute pe piață. Asemenea măsuri au fost adop­tate în mai-iulie 2011, în timpul cri­zei provocate de epidemia cu E-coli. Măsurile din această categorie vor fi finanțate din Rezervele de Criză, care vor fi alimentate anual prin reducerea plăților directe. Fondurile care rămân neutilizate prin măsurile de criză vor fi returnate fermierilor în anul următor.

În cazul dezechilibrului sever apărut pe piață, Comisia poate autoriza orga­nizațiile de producători sau organizațiile intersectoriale să adopte măsuri colec­tive, de respectarea anumitor cerințe. De exemplu, retragerea de pe piață sau stocarea produselor, pentru a stabiliza sectorul afectat.

Programele Fructe în școli și Lapte în școli vor fi extinse, iar bugetul anual alocat acestora va crește de la 90 la 150 de milioane de euro.

Pentru a oferi fermierilor mai multă putere de negociere în lanțul alimentar, Comisia urmărește o mai bună organizare a sectoarelor, cu câteva derogări de la legislația europeană pri­vind competiția. Reglementările legate de recunoașterea organizațiilor de pro­du­cători și organizațiilor intersectoriale sunt acum extinse pentru a acoperi toate sectoarele. Există de asemenea opțiu­nea ca înființarea acestor organizații să fie transferată finanțării prin programe de Dezvoltare Rurală.

În plus, există posibilitatea ca fer­mie­rii să negocieze în mod colectiv con­tracte pentru furnizarea uleiului de măs­line, carne de vită, cereale și anumite cul­­turi agricole, în anumite condiții. Co­mi­sia Europeană va oferi consultanță în legătură cu problemele care ar putea apă­rea în privința încălcării legii concu­renței.

În interesul simplificării organizării pieței, au fost abolite o serie de pro­gra­me neutilizate (sprijinul pentru laptele de­gresat și laptele praf degresat, ajut­o­rul cumulat pentru creșterea viermilor de mătase).

III. Dezvoltare Rurală

DezvoltarePolitica privind dezvoltarea rurală își va menține conceptul fundamental care i-a asigurat până acum succesul: statele membre sau regiunile vor continua să-și contureze singure programele multia­nua­le pe baza măsurilor disponibile la nivelul UE, răspunzând astfel nevoilor specifice din zonele rurale. Aceste pro­grame vor fi cofinanțate prin alocările naționale, iar ratele de cofinanțare vor fi stabilite cu ocazia negocierilor legate de cadrul financiar multianual. Noile regle­men­tări referitoare la Pilonul al II-lea vor furniza o abordare mult mai flexibilă de­cât în prezent. Măsurile nu vor mai fi cla­sificate la nivel european în “axe” având asociate cerințe privind nivelul minim al cheltuielilor pe fiecare axă. Va rămâne la latitudinea statelor membre/regiunilor să decidă ce măsuri vor aplica (și cum) în funcție de obiectivele stabilite conform unui set de șase priorități și de ariile de interes (sub-priorități), pe baza unor analize fundamentate.

Cele șase priorități vor acoperi: încurajarea transferului de cunoștințe și a inovației; îmbunătățirea competitivității în toate sectoarele agricole și gestio­na­rea sustenabilă a pădurilor; promovarea organizațiilor din lanțul alimentar; reface­rea, conservarea și ameliorarea ecosis­te­melor; promovarea eficienței energe­tice și tranziția către o economie bazată pe reducerea emisiilor de carbon; pro­mo­varea incluziunii sociale, reducerea sărăciei și dezvoltarea economică în zonele rurale.

Statele membre vor fi obligate să chel­tuiască cel puțin 30% din fondurile pen­tru dezvoltare rurală alocate de UE pentru măsuri care au în vedere mana­gementul terenurilor și lupta împotriva schimbărilor climatice și aproximativ 5% sub abordarea LEADER. Politica de dezvoltare rurală va opera în strânsă cooperare cu alte politici existente la nivelul Uniunii.

În perioada următoare, statele mem­bre/regiunile vor avea posibilitatea să își stabilească sub-programele tematice pentru a acorda o atenție specială unor aspecte cum ar fi: sprijinirea tinerilor fer­mieri, a fermelor de subzistență, a zone­lor montane sau a femeilor din zonele rurale, adaptarea la schimbările clima­tice, biodiversitatea. În anumite cazuri vor fi disponibile fonduri suplimentare pen­tru subvenționarea anumitor subpro­grame.

Lista măsurilor disponibile vor avea în vederea sprijinirea unor aspecte-cheie, printre care se numără:

Inovația: Această tematică funda­men­tală va constitui o bază pentru diferite măsuri de dezvoltare rurală cum ar fi “transferul de cunoștințe”, „coope­ra­rea”, „investiții în bunuri”. La acest capi­tol vor fi de asemenea promovate efici­ența energetică, productivitatea, scă­de­rea emisiilor și dezvoltarea durabilă a zo­nelor rurale și a pădurilor. Între altele, aceste obiective trebuie atinse printr-o mai bună cooperare între agricultori și mediul academic și de cercetare pentru a fi accelerat transferul de tehnologie către fermieri.

Agricultură bazată pe cunoștințe: Întărirea măsurilor de consiliere a fermierilor;

Restructurare/modernizarea ferme­lor, investiții în ferme: Vor fi încă dis­po­ni­bile subvenții, uneori la nivel superior față de nivelul actual;

Tineri fermieri: o combinație de măsuri poate include sprijin pentru firmele noi (până la 70.000 de euro), investiții generale în bunuri mobile, instruire, servicii de consiliere;

Fermele mici: sprijin de până la 15.000 de euro;

Instrumente de management al ris­cu­lui: fonduri mutuale, de asigurare pen­tru culturi și asigurare împotriva ris­cu­rilor provocate de vreme, împotriva îmbol­nă­virii animalelor vor fi extinse astfel încât să includă opțiunea stabilității veniturilor (care să acopere până la 70% din pierderi). Despăgubirile vor fi acordate dintr-un fond mutual, dacă veniturile scad sub 30%.

Grupuri/asociații de producători: sprijin pentru înființarea acestor grupuri prin furnizarea de planuri de afaceri;

Agricultură organică: un nou set de măsuri care să ofere o mai mare vizibili­tate;

Păduri: sprijin simplificat prin acor­da­rea de subvenții anuale;

Zonele care au de înfruntat cons­trân­geri naturale sau alte constrângeri specifice: noi delimitări bazate pe opt cri­terii biofizice care vor intra în vigoare din 2018. Statele membre își păstrează fle­xi­­bilitatea de a încadra în această cate­go­rie până la 10% din suprafața agri­co­lă, în funcție de constrângerile speci­fice.

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

mesaj(e)